Relația dintre actrița Ada Galeș și mama ei, Antoneta (Tony) Galeș, scriitoare și coach, se construiește de peste trei decenii pe sinceritate, umor „cât mai negru” și capacitatea de a transforma încercările în lecții de viață.
Antoneta avea doar 20 de ani când a aflat că este însărcinată. „Cumva am fost surprinsă”, și-a amintit ea. Medicul i-a spus atunci că, dacă va renunța la sarcină, este posibil să nu mai poată avea copii.
M-am gândit că, la 30 de ani, când voi dori, probabil, copii, nu voi fi în stare să mă confrunt cu asta. Și am zis că este cel mai bun moment, pentru că era singurul.
A luat tratament până în luna a șaptea și, în cele din urmă, Ada a venit pe lume ca o minune. Ca mamă tânără, Tony și-a propus să asigure „sănătatea mentală, emoțională și fizică” a fiicei sale, dar recunoaște că nu i-a reușit mereu. „Am reparat foarte multe lucruri, pentru că am făcut foarte multe greșeli. Eram foarte tânără. Am avut puterea să spun că am greșit, că îmi pare rău.” Ada confirmă că acea sinceritate a vindecat multe răni.
De exemplu, tendința mamei de a o critica cu scopul de a o impulsiona a lăsat urme. „Mi-a pus destul de multă presiune pe «nu sunt destul de bună». Dar în relația noastră am reușit să reparăm asta.”
Pentru Ada, faptul că mama i-a povestit că la început a luat în calcul avortul nu a fost o traumă, ci o dovadă de onestitate.
Mi se pare lipsit de respect să judeci femeile pentru astfel de gânduri. Eu, la vârsta la care mama a decis să mă facă pe mine, am decis să fac un avort. Sunt mândră de femeile care au luptat pentru aceste drepturi și au câștigat aceste libertăți.
Arta care le leagă
Creativitatea a fost un liant important. Au pictat împreună, au inventat povești și și-au încurajat reciproc imaginația. Ada povestește cu admirație cum mama sa a fost întotdeauna o inspirație.
Este foarte mișto și foarte onorant să am o mamă ca Tony. A avut super mare încredere în mine.
Această creativitate a luat forme neașteptate, fiindcă nu era doar o joacă, ci un mod de a construi încrederea și libertate interioară.
În plus, Tony i-a oferit Adei spațiul de a greși și de a-și descoperi propriul drum artistic. Chiar și atunci când Ada făcea „prostii la 20 de ani”, cum povestește cu autoironie, mama ei nu a intervenit cu teamă sau control, ci cu încredere, fiindcă „știa că o să fiu bine.”
Vara greutăților
Un moment de cumpănă a venit recent, când, la începutul verii, Ada a fost diagnosticată cu cancer. A trecut prin patru operații și luni întregi de recuperare, dar și-a păstrat vocea intactă și s-a întors pe scenă.
Experiența a fost intensă și am trecut prin care ea cu multă… curiozitate. Sunt mândră și de mine, și de mama.
Antoneta a rămas un sprijin constant, fără să îi impună decizii, nici măcar medicale: „Îi sunt recunoscătoare pentru cât de dreaptă și blândă a fost, pentru cât de tare m-a lăsat pe mine să fiu.”
Dincolo de greutăți, cele două și-au cultivat umorul și curajul. Tony a avut puterea să se mute la București la 55 de ani, cu entuziasm și bucurie pentru viață. Ada o descrie ca pe o femeie care îi arată zi de zi cum să trăiască autentic.
Împreună, lucrează la un „caiet pentru adolescenți”, un instrument de auto-reflecție și dezvoltare emoțională, proiect care continuă tradiția „Caietului fericirii”, lansat anterior de Antoneta.
Dacă ar trebui să-și definească relația într-un singur cuvânt, Tony alege „bucurie”.
Un părinte are șansa de a primi în viața sa un copil pe care îl poate ajuta să devină un adult autonom și fericit. Relația noastră continuă să fie un dar.
Ada alege „siguranță”.
Este o relație de plină siguranță, chiar și atunci când nu suntem de acord. Și cred că este important să te simți în siguranță să te și cerți cu cineva.
