Festivalul Internațional George Enescu are o nouă coordonare, în persoana Cristinei Uruc. O prezență discretă, dar puternică, în măsură să pună în mișcare unul dintre cele mai importante evenimente culturale internaționale. Licenţiată în Compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa profesoarei Livia Teodorescu-Ciocănea, Cristina Uruc ne pregătește pentru întâlnirea cu muzica din perioada 27 august – 24 septembrie.
Cât de mult mai puteți savura magia festivalului când trebuie să-l coordonați?
Tocmai onoarea și responsabilitatea de a coordona Festivalul Internațional George Enescu este magie în sine. Îmi dă energie pentru a putea „suporta” toată birocrația necesar a fi respectată în instituția pe care o conduc (n.r. ARTEXIM) pentru administrarea fondurilor publice din care este finanțat Festivalul. Magia este făcută de artiștii pe care îi revezi o dată la doi ani pe marile scene ale Bucureștiului, zâmbetul și căldura publicului, o privire care face cât o mie de cuvinte în spatele scenei de la dirijorul sau solistul care abia a finalizat un concert.
Cât de elitist credeți că e festivalul azi și cum poate fi el îmbrățișat de un public nou?
Dacă mă întrebați asta înseamnă că și dumneavoastră îl vedeți într-o oarecare măsură elitist. Oare de ce? Pentru că muzica clasică are, într-adevăr, o aură aparte? Pentru că sălile de concert sunt impunătoare sau pentru că muzicienii în frac sau rochii negre pe scenă dau senzația unui eveniment sobru, pe care doar cei „aleși” îl pot înțelege? Poate pentru că mergem prea rar într-o sală de concert pentru a ne simți ca acasă acolo?
Mersul la concerte poate fi ca mersul pe bicicletă dintr-un anume punct de vedere – cu cât exersezi mai mult cu atât te simți mai confortabil și deții controlul asupra direcției în care te îndrepți. Alegi să faci stânga – să mergi la un concert simfonic, spre exemplu, sau dreapta către un spectacol de operă. De ce nu înainte, la un concert cameral? Cu cât mai mult ne expunem la muzică și artă, cu atât mai mult ne vom simți mai confortabil cu limbajul și expresivitatea acestora și le vom simți parte din viața noastră.
Elită înseamnă mai bun, mai demn de a fi ales – și dacă vorbim despre programul pe care Festivalul îl propune publicului, așa îl putem defini cu mândrie. Cei mai buni artiști, mai demni de a fi aleși au acceptat să vină în România la „THE Enescu Festival”. Dacă ne referim la elitist ca la un eveniment rezervat doar celor „aleși” cum ziceam mai sus, cred că trebuie să schimbăm perspectiva din care privim lucrurile.
Rolul nostru, al organizatorilor, este să gândim și să oferim acces unui public cât mai divers, atât prin proiectele proprii cât și prin cele desfășurate alături de parteneri.
Care sunt spectacolele preferate din program?
Este foarte dificil să fac o selecție dintre aproape cele 100 de concerte propuse.
Personal, iubesc lucrările lui Stravinski și mai ales Ritualul Primăverii, pe care îl voi asculta cu plăcere în interpretarea Orchestrei Naționale a Franței din 21 septembrie, de la Sala Palatului, sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru. Orchestra Națională Radio va prezenta o altă lucrare excelentă din creația lui Leonard Bernstein și inedită pentru România: Simfonia nr. 2 pentru orchestră și pian solo, Age of Anxiety, avându-l ca solist pe pianistul David Fray.
Le Grand Macabre de Ligeti cu Filarmonica George Enescu la 100 de ani de la nașterea compozitorului, Pacific 231 a lui Honegger în interpretarea orchestrei Tonhalle din Zurich sub bagheta lui Paavo Järvi, concertele orchestrei Gewandhaus din Leipzig cu legendarul dirijor Herbert Blomstedt care în luna iulie va împlini 96 de ani – o ocazie unică să îl vedem în România. Concertele de muzică barocă sunt de neratat – o dată la doi ani Festivalul ne dă ocazia să vedem la București unele dintre ansamblurile de gen care au făcut istorie: Il Giardino Armonico dirijat de Giovanni Antonini, Les Arts Florissants cu William Christie, Ansamblul Zefiro, Europa Galante și Fabio Biondi.
Uitându-mă în program tentația de a enumera toate concertele este foarte mare. Nu există un eveniment la care să nu mă atragă ceva anume. Curiozitatea cred că va fi combustibilul care ne va încuraja atât pe noi, organizatorii, cât și publicul să participe la cât mai multe concerte din cadrul Festivalului.
Cum căutați să vă detașați de pregătirea festivalului pentru a vă încărca cu energie?
Încă lucrez la aspectul acesta. Îmi place foarte mult să stau în compania familiei și prietenilor, să gătim împreună, să râdem, să povestim. De asemena, îmi place foarte mult să călătoresc.
Cum definiți luxul și care este rolul muzicii în această definiție?
Definția conceptului de lux, așa cum îl trăiesc în momentul de față, este cantitatea și calitatea timpului pe care reușesc să îl petrec alături de familia mea restrânsă și cea lărgită, în care prietenii au un rol extrem de important: este mai presus decât orice poate însemna lux din punct de vedere material.
Lux – posibilitatea de a respira același aer cu cei mai mari muzicieni ai lumii, veniți la București în septembrie pentru a onora publicul Festivalului și muzica lui Enescu
Muzica a fost mereu parte integrantă din viața mea: este acolo și când nu se aude.
FOTO: Andrei Gîndac
