Anunțul că celebrul Noma, unul dintre cele mai bune restaurante din lume, își închide porțile din anul 2024 a făcut multă lume să se întrebe dacă momentul va însemna și sfârșitul fenomenului fine-dining. Foarte probabil, acesta va reprezenta apusul fine-dining-ului așa cum îl cunoaștem în prezent. Cu toate acestea, poate fi momentul potrivit pentru o transformare, în care vedetele din farfurie nu vor mai fi ostentative, iar artizanii unor meniuri creative care vor implica mai mult pasionații de gastronomie în crearea unor farfurii ce „spun” o poveste și trezesc emoții, vor câștiga „Războiul Stelelor” Michelin
Chiar dacă celebrul ghid Michelin nu este prezent și în România, pasionații de gastronomie au ocazia tot mai des să trăiască experiențe demne de un astfel de restaurant, fără să plece însă din țară. La jumătatea lunii iunie, cu ocazia aniversării unui an de la lansare, restaurantul italian Sciccheria a organizat „EtnaVaganza”, o cină demnă de un restaurant cu stele Michelin. Pentru succesul evenimentului, a fost invitat chef Giuseppe Raciti, a cărui muncă de la restaurantul Zash, a fost răsplătită, în 2019, cu o stea Michelin. Pe scurt, au fost 45 de zile de pregătire intensă, 35 de oameni implicați, peste 600 de preparate realizate, iar evenimentul a fost „sold out” la numai câteva zile de la anunțarea oficială, fiind o listă de așteptare destul de lungă. Deci, interesul a fost unul uriaș.
La începtul lunii mai, cu ocazia schimbării identității restaurantului Le George din cadrul Suter Palace Heritage Boutique Hotel, care a devenit Gramont, au avut loc o serie de evenimente în cadrul cărora a gătit chef Jean-Rémi Caillon, al cărui restaurant, La Kintessence din Courcheval (Franța) a primit, anul acesta două stele Michelin. Cu puțin timp în urmă, la invitația Singureni Manor Equestrian Retreat, Quique Dacosta, un chef spaniol care a transformat restaurantul Quique Dacosta (trei stele Michelin) într-o adevărată Mecca pentru haute cuisine, a gătit gurmanzilor din țară, alături de chef Alexandru Dumitru, în cadrul unor evenimente, care s-au întins pe durata a trei zile.
Am avut ocazia să stau de vorbă cu chefii și să particip la două dintre degustările meniurilor gândite pentru evenimentele care au avut loc în țară, iar prima concluzie la care am ajuns a fost că fenomenul fine-dining se transformă, încet-încet. Și asta nu e deloc rău. Dacă în urmă cu câțiva ani, atunci când ne gândeam la o cină într-un restaurant fine-dining, meniul era într-o oarcecare măsură „predictibil” și cel mai probabil conținea o serie de preparate pretențioase, pe bază de Saint Jacques, vită scumpă, presărate cu caviar și foiță de aur alimentar, în prezent, tot mai mulți chefi apreciați mizează pe farfurii mai echilibrate și aleg să surprindă cu gustul unor elemente mai ieftine, dar care se integrează perfect în „povestea” pe care și-au propus să o transmită.
Ingrediente locale, neașteptate, precum păstârnac, leurdă, chips de mămăligă sau elemente pe care le găsim mai degrabă în oferta unui food-truck ca vinete cu brânză sărată, cod și chiar pulled pork, compun mai nou meniuri curajoase și creative care îi iau prin surprindere pe fanii bucătăriei. Iar o poveste „scrisă” bine, creativă, care stârnește o emoție, trezește o amintire, poate fi considerată artă, nu este așa?
După o perioadă extrem de dificilă, în care restaurantele au fost mai mult închise, în prezent au fost lovite de inflație, de creșterea prețurilor la alimente, la energie, de creșterea costurilor chiriei și a celor cu forța de muncă, cele care vor reuși să se impună în următoarea perioadă de timp vor fi cele care vor pune pe masă mai mult decât un dish instagramabil și gustos, ci experiențe interactive și memorabile.
