Pictura a fost mai mult decât un hobby pentru Bogdan Andronic. A pictat pentru prima oară la opt ani, iar ani mai târziu a ajuns să realizeze coperte pentru cărți fantasy românești, grafică 3D pentru diverse jocuri video, inclusiv The Witcher și artă erotică.
În Roman, județul Neamț, la numai opt ani, Bogdan Andronic descoperă gașca pictorilor și scriitorilor din oraș. Începe, aproape imediat, ucenicia la pictorii locali, cărora le pregătește culorile și pânzele.
Doi ani mai târziu, merge singur la Cercul de pictură din cadrul „Casei Pionierului și Șoimilor Patriei”.
Așa era pe vremea aia, îmi povestește el, zâmbind.
În acea perioadă, Bogdan Andronic l-a cunoscut pe Haidu Iosif, care i-a devenit mentor și l-a susținut încă de la început. Fiind crescut doar de bunică, Bogdan nu a primit sprijinul apropiaților, așa că atunci când a intrat sub aripa pictorului Iosif, el a simțit că arta nu trebuie să fie doar un hobby.
Era prin clasa a opta atunci când am primit un loc la masa artiștilor care își petreceau timpul în cadrul unei cafenele mai puțin cunoscute din Roman.
Cafeneaua era așa cum este acum Green Hours, iar artiștii aveau masa lor, unde nu reușea să ajungă oricine.
A urmat o perioadă ciudată, fluctuantă, pentru Andronic. După finalizarea Liceului industrial mecanic, acesta s-a înscris la facultate, la Iași, dar nu a fost admis. În 1995, a venit în București cu colegii săi de breaslă ca să picteze biserici.
A intrat la Facultatea de Artă din București abia în 2005, unde, pe lângă cunoștințele pe care le avea, a mai acumulat experiență, informații și s-a dezvoltat. Facultatea a reprezentat un punct important în cariera lui. Acolo nu a învățat doar tehnică, ci și istoria artei.
Descoperirea stilului
Trecerea de la pictura bisericilor la arta erotică nu este una firească. Bogdan Andronic a făcut acest pas pentru că și-a dorit mereu să devină regizor de filme pentru adulți. Nereușind acest lucru, a preferat să exploreze erotismul prin pictură.
Mi-a plăcut mereu arta brută, care, în majoritatea cazurilor, se duce în zona erotică.
Andronic are un stil aparte, ciudat, abstract, recognoscibil. Nu pictează în acest stil de când se știe, ci a construit asta în timp, prin zile întregi în care a muncit și a exersat susținut.
Ca să-ți descoperi și să-ți creezi stilul, mi-a povestit Bogdan, trebuie să alegi trei artiști pe care-i admiri, să-i studiezi în detaliu și să le îmbini stilurile astfel încât să rezulte unul nou, pe care să ți-l însușești.
Pictorii care l-au inspirat pe el sunt Gustav Klimt, Jean-Michel Basquiat și, bineînțeles, Picasso.
După ce mi-am descoperit stilul, m-am hotărât să las pasiunea să se vadă. Pentru mine, arta înseamnă purificare, iar atunci când creez, când pictez, am o uriașă poftă de viață.
Arta brută, un stil de viață
Să aleagă pictura brută a fost o dovadă de curaj pentru Bogdan Andronic. Pictura brută nu are canoane și nu ține cont de reguli. Creezi imaginea și starea pe care vrei să o transmiți folosind culori tari, stridente, nediluate și necombinate, direct din tub.
O culoare foarte importantă pentru Bogdan, pe care o folosește destul de des în arta lui, este roșul. Uneori cel brut, alteori tonuri.
Combinația asta aduce viață, trăire și noimă în pictură, în scenele pe care le creez.
Privind lucrările lui Andronic, poți observa mai mult decât falusuri și vulve abstracte. În multe dintre tablourile sale se regăsește autoportretul și femeia, care este idealizată.
În scenele pe care le creez în pictură, eu sunt actorul principal.
De câteva ori i s-a întâmplat să fie numit misogin pentru că utilizează mult imaginea femeii. Acesta este un lucru pe care nu l-a înțeles, fiindcă el iubește femeia și dorința lui este să o metamorfozeze în artă.
Femeia va fi un subiect pe care l-am studiat și pe care probabil îl voi studia toată viața, chiar dacă nu voi înțelege, de fapt, nimic.
Bogdan Andronic a realizat o multitudine de tablouri, dar trei dintre ele, care sunt vândute de ceva timp, i-au fost tare dragi.
Prima se numește Regizor. Este o lucrare în care el devine imaginea regizorului de filme pentru adulți, de care mi-a povestit chiar la începutul interviului.
A doua lucrare foarte dragă are numele Autoportret cu perfuzie și flori. Ideea acestei picturi i-a venit atunci când se afla la spital. După ce și-a revenit, a realizat acest tablou în care a concentrat ideea bolii, dar a adus speranță prin elemente ca perfuzia, care semnifică viață, și sănătate și florile, care sunt aduse de femeie care este îngrijorată și care-l iubește.
Cea de-a treia lucrare se numește Muze cu pisici. A realizat câteva astfel de tablouri de-a lungul timpului, dar acesta, în mod particular, semnifică pentru el feminitatea, delicatețea și frumusețea absolută.
Fără libertate nu există arta
Când am început să povestesc cu Bogdan Andronic despre libertatea în artă, și-a amintit de o frază spusă de pictorul german Jonathan Meese: Arta înseamnă totul. Arta înseamnă politică. Arta însemnă libertate. Arta înseamnă viață.
Când ajung în atelier mă rup de toate regulile societății. Doar așa pot picta. Fără libertate, arta nu ar mai exista.
Bogdan Andronic este pictorul boem care nu își face planuri și nu crede în ele. Nu știe ce va face următoarea zi, pe unde-l va mai purta viața. Totuși, cunoaște un singur lucru: va picta liber, va crea scene și momente și își va trăi la maxim viața.
