La 31 de ani, Elena Cornilă respiră fotografie. Cu toate că prima ei facultate a fost cea de Management, și-a dat seama rapid că există o singură cale: să-și urmeze pasiunea.
Încă din adolescență, Elena a avut o fascinație pentru revistele de modă, pentru estetic, pentru campaniile și advertorialele pe care le vedea în paginile acestor publicații. Mai mult, pe atunci făcea și dans. Se hrănea cu muzică și street dance.
Apoi m-am îndrăgostit pentru prima dată. Aveam 16 ani. Atunci am crezut că băiatul mi-a plăcut, dar de fapt m-a atras ceea ce făcea el, adică fotografia.
Primele fotografii pe care le-a realizat au fost cu colegii de la cursul de dans. De când a pus prima oară mâna pe un aparat DSLR, a știut că acesta era drumul ei.
În momentul în care a absolvit, părinții i-au spus că au strâns niște bani pentru ea, ca să studieze în afară. După o discuție serioasă, Elena a decis ca din acel fond să își ia un aparat foto profesional și să aleagă o facultate românească.
Nu am ales să studiez fotografia în țară, fiindcă atunci totul era destul de rigid și îmi era teamă că sistemul îmi va dilua stilul și esența.
La facultatea de Management, Elena a învățat cum să se organizeze, cum să coordoneze un proiect și, în paralel, a continuat să studieze fotografia. Urmărea tutoriale pe YouTube, mergea la workshop-uri și, treptat, a început să „prindă” și mici proiecte.
A fost fotograf la concursuri de dans, apoi în cluburi, la unele evenimente și nu o dată a avut ocazia să experimenteze fotografia și într-un studio.
Tot ce voiam era să capăt experiență și să-mi pun niște bani deoparte. În timp ce lucram la licență am avut și prima mea campanie cu un brand de modă. Alexandru Mănescu de la Aleksander Revas, a fost primul designer care mi-a acordat încredere completă și cu care încă lucrez după zece ani.
Cuibul din Dorobanți
La un an după ce a terminat facultatea, prin iarnă, Elena și-a îndeplinit încă un vis, acela de a pune bazele primului ei studio. Acesta era situat pe Calea Dorobanți, într-o casă veche, parcă scoasă dintr-o poveste.
Au urmat niște ani în care a căpătat experiență. Pe lângă proiectele pe zona de modă, a început să colaboreze cu corporații pentru evenimente și a intrat în industria muzicală, unde era chemată să fotografieze artiști pe covorul roșu.
Din cauza unui eveniment nefericit de la studio, când am avut probleme cu electricitatea, a trebuit să mă mut într-o locație ceva mai mică.
Când a venit pandemia, Elena era într-o perioadă în care muncea enorm. Poza la noul studio, dar pentru proiectele mai mari închiria spații mai potrivite. Atunci a început să lucreze și la videoclipuri muzicale. A învățat ce înseamnă producția și regia.
Toată viața ei s-a schimbat în momentul în care Alex, un bun prieten al ei, de profesie hair stylist, i-a lansat provocarea de a merge să studieze fotografia la Londra.
Era luna septembrie și țin minte că i-am spus lui Alex că nu am niciun plan, că perioada de admitere este posibil să se fi încheiat, că nu am nicio șansă, că am o relație de lungă durată în țară, clienți, proiecte…
Doar că Marea Britanie și, în special, Londra, o atrăgeau pe Elena ca un magnet. Trebuia să facă acest pas, trebuia să plece.
Viața unei fotografe românce la Londra
„Mi-am asumat decizia. Am lăsat tot și am înaintat actele”, mi-a spus Elena privindu-mă pe după ramele groase și negre ale ochelarilor. „Întreaga experiență a fost o provocare pe care mă bucur că am trăit-o”, a continuat ea.
Primul an de studiu la Londra nu a fost așa cum s-a așteptat. A reușit să se întoarcă în România chiar înainte ca granițele să se închidă din cauza pandemiei.
În timp ce colegii mei își făceau proiectele în casă, cu familiile ca personaje principale, eu, fiind în România, am avut mai multă libertate de mișcare.
Din anul doi lucrurile au reintrat în normal și Elena a putut să lucreze cu un echipament atât de complex pe care, a subliniat râzând, nu-l avea la facultatea din București. Mai mult, tutorele ei era asistenta celebrului fotograf Tim Walker, ceea ce a dus la o interacțiune între ei.
A fost provocată să meargă dincolo de comercial, să își exploreze latura artistică și să privească fiecare subiect cu „alt ochi”.
Visam să rămân în Londra, dar Brexitul nu mi-a oferit această posibilitate. După ce am absolvit, m-am întors în România cu o altă experiență și cu un bagaj burdușit de cunoștințe.
Plecarea la Londra a fost momentul în care s-a analizat cu cea mai mare sinceritate. Atunci a înțeles perfect cine este și, poate cel mai important, cine nu mai este.
Cand s-a Întors în țară, piața nu o mai cunoștea. A trebuit să o ia de la zero.
În această industrie, ca în multe altele, este important să ții legatura, să fii prezent, să fii activ, să fii disponibil. Nu am reușit să bifez niciun punct și nu mă așteptam să fie totul cum era înainte să plec.
Burnout-ul și reinventarea
Înainte să se întoarcă în București, Elena a fost provocată de o femeie din Londra să iasă din zona de confort.
Mi-a zis să o folosesc drept model pentru nuduri. Am fost noi două, trei haine, câteva accesorii și o cameră de hotel.
Cu acele imagini îndrăznețe, Elena și-a făcut din nou simțită prezența în România. Acestea au fost expuse într-o cafenea micuță, dar cochetă, și foarte bine primite de public.
Având acel bagaj de cunoștințe și dorința să demonstreze ce știe și ce poate, Elena a spus „da” tuturor oportunităților. Campanii, BTS, portrete, expoziții, advertoriale, lookbooks, evenimente și lista nu se oprește aici. A reușit să-și creeze sisteme care îi permiteau să livreze repede, dar fară să facă compromisuri legate de calitate.
La scurt timp, din cauza unei oboseli cronice, a luat decizia să ia o pauză de la fotografie. S-a dedicat producției video și chiar a început să coordoneze videoclipuri muzicale și reclame. Principala prioritate a fost sănătatea, așa că în 2023 și jumătate din 2024, Elena și-a reconstruit viața în București.
Este extrem de important să „citesc” ce îmi transmit artiștii, fiindcă, de multe ori, nu avem suficient timp la dispoziție să stăm la povești, să descopăr care sunt dorințele lor și de unde pornesc ele. Nicio ședință foto nu seamănă cu alta. Trebuie să mă adaptez constant chiar dacă „îmi fac temele”.
Astăzi, Elena nu este numai fotograf, ci poartă mai multe „pălării”. Într-o zi este producător, în alta Creative Director, dar are și perioade în care doar pozează și editează. Mai mult, fiind freelancer, este și un fel de agent pentru propriul brand: merge la întâlniri cu clienții, negociază, trimite mailuri, se ocupă de acte și facturi.
Când sunt în spatele camerei nu simt că mă ascund. Corpul îmi este invadat de adrenalină, dar, în același timp, mă cuprinde și o stare profundă de pace. Intru ca într-o transă, îmi las imaginația și creativitatea să mă conducă. Lucrez mult cu subiectul din fața mea. Îmi place să mă joc cu energia care se creează, să o modelez, ca să surprind ce trebuie în fotografii.
Dualitatea Elenei și profunzimea sa este emanată de fiecare fotografie pe care o realizează. Unele imagini sunt ori foarte colorate și curate, ori foarte brute, puțin editate, ba chiar alb-negru.
Elena Cornilă își dorește să exploreze în continuare lumea fotografiei și să surprindă poveștile oamenilor din jurul său. Mai mult, vrea să își dezvolte stilul și să creeze imagini care să inspire și să emoționeze publicul.
Pe lângă proiectele personale, Elena colaboreaza cu branduri, artiști și personalități publice care împărtășesc aceeași pasiune pentru frumos și autenticitate.
Cred că fotografia poate schimba lumea.
Versatilitatea, în acest caz, este un atu, iar povestea ei este un exemplu remarcabil de curaj, perseverență și evoluție continuă. crowncellars.org idikotapekalongan.org situs slot gacor
