O vilă eclectică monument istoric, ridicată în perioada interbelică, se vinde cu 5 milioane de euro pe Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX.
Imobilul este situat pe o străduță istorică în inima capitalei și are 30 de camere dispuse pe mai multe niveluri: demisol, parter, două etaje și o mansardă. Astfel, investitorii pasionați de arhitectură, istorie și care își doresc să transforme o bijuterie arhitecturală într-un boutique hotel de excepție au ocazia de a achiziționa această clădire de o eleganță desăvârșită.
Această vilă, aflată pe una dintre străzile istorice ce și-au păstrat în proporție covârșitoare fondul construit, a fost ridicată în 1925 cu scop de locuire semi-colectivă în perioada de cristalizare a acestui concept nou, care presupune locuirea împreună a mai multor familii cu acces propriu, separat, şi lot folosit în comun. Eleganța sa a făcut ca personalitățile politice să fie atrase de această clădire impunătoare. Se spune că însuși Carol al II-lea ar fi folosit-o în calitate de casă de protocol, aici locuind ascunsă o perioadă chiar și Elena Lupescu după revenirea sa (incognito) în țară. Desigur că în perioada comunistă casa nu a putut rămâne incognito, și a devenit, în urma naţionalizării, sediul RomâniaFilm. În această perioadă i s-au adus mai multe modificări, cum ar fi amenajarea unei camere de proiecţie folosite pentru vizionările filmelor care erau supuse cenzurii, la care se spune că participa uneori şi Nicolae Ceauşescu.
Recent vila a fost modernizată păstrându-și referințe memorial-simbolice și arhitecturale. Exteriorul a fost restaurat păstrând elemente arhitecturale care invită privitorul să viseze la o perioadă istorică în care pe stradă circulau alternativ trăsuri trase de cai și automobile printre sălciile de odinioară. Fascinant este că aceste sălcii au dat chiar numele inițial al străzii pe care se află această bijuterie! Fațada a fost restaurată, toată tâmplăria a fost înlocuită păstrând farmecul arhitectural. Interiorul a fost recompartimentat și pregătit pentru funcțiunea de hotel ce respectă toate cerințele contemporaneității.
Este admirabil că în acest context s-au păstrat anumite elemente arhitecturale și ornamente în interior ce amintesc de perioada interbelică. Se observă încă șemineul de marmură, stucaturile de pe tavanele saloanelor înalte, ușile cu tâmplăria originară și cu cristal, feroneria ușilor de la intrare și a balcoanelor, capiteluri de coloane ce străjuiesc intrarea și balcoanele elegante. În perioada interbelică, imobilul dispunea de două lifturi (ale căror elemente elegante de feronerie încă s-au păstrat!), o scară monumentală pentru proprietari și o scară secundară pentru personalul administrativ. Exista o aripă special proiectată ce deservea personalul administrativ, astfel încât intimitatea proprietarilor ce aveau acces la saloanele principale ale casei era asigurată.
Dacă inițial clădirea fusese echipată cu toate elementele de confort existente la vremea construirii sale, facilitățile contemporane fac arc în timp către acest trecut elegant. Clădirea a fost proiectată cu 30 de camere și dependințe (spații comune, băi, sală de mic dejun, chiar și un spa generos), cu 8 balcoane spectaculoase și însumează peste 2000 metri pătrați utili dispuși pe demisol, parter, două etaje și mansardă. Astfel, imobilul dispune astăzi de încălzire cu centrală termică pe gaz și pompă de căldură. Acoperișul și sistemul pluvial au fost schimbate în întregime și toate instalațiile au fost refăcute. În plus, dependința clădirii ce deservea în trecut personalul administrativ de pază poate deservi mai multe funcțiuni contemporane. Există de asemenea 6 garaje la subsol și 3 locuri de parcare premium în fața imobilului ce dispune de un front stradal impresionant de 30 de metri liniari. Proprietatea are o curte de aproximativ 1000 mp ce include și spațiu verde, iar piatra cubică de basalt amintește de perioada trăsurilor și a eleganței interbelice.
Vecinătățile clădirii îi conferă de asemenea eleganță și prestanță. Dacă în 1911 parcela se afla în proprietatea lui Scarlat Constantinescu și avea o grădină impresionantă, clădirea ridicată în 1925, după Marele Război, devine ea însăși impresionantă și păstrează la rândul său un spațiu verde elegant și o curte generoasă pentru trăsuri și automobile. Vila împrumută din elementele arhitecturale ale clădirilor ce o înconjoară. În plus, se află în proximitatea clădirii unde a locuit Ion Luca Caragiale, lângă o școală de artă unde au studiat multe personalități ale istoriei și culturii noastre, lângă clădirea unde a locuit Nicolae Hortolomei, medic chirurg, director al Spitalului Colțea și profesor universitar, ba chiar și aproape de vechea proprietate a familiei Celibidache. Zona protejată din care face parte este marcată de imobile proiectate de arhitecți cunoscuți ai capitalei: Petre Antonescu, Arghir Culina, Tiberiu Niga. Toate acestea fac parte din ingredientele unui viitor simbolic al clădirii ce va deservi arta și eleganța. Chiar dacă proiectul curent de transformare a vilei se încadrează în boutique hotel, imobilul este versatil și se pretează pentru mai multe destinații în afara celei de hotel: poate deveni școală privată, sediu sau reședință de ambasadă, clinică medicală sau chiar centru de recuperare.
Volumetria și ornamentica vilei îi conferă o extravaganță monumentală ce o încadrează din punct de vedere arhitectural în stilul eclectic târziu. Stilul eclectic reiese din frizele decorative cu elemente vegetale și frunză de acant, denticulii de la cornișă, feroneria ușilor și a balcoanelor, ancadramentele ferestrelor. Bovindourile și urnele decorative plasate la mansardă îi conferă imobilului o monumentalitate aparte. În plus, acoperișul cu solzi de pește din tablă cu romburi este extrem de elegant geometric. Vila este dispusă simetric, iar căile de acces în oglindă sugerează destinația de odinioară de locuire semi-colectivă. Piesa de rezistență a clădirii nu este însă vizibilă de la stradă, ea neaflându-se pe fațada principală. O seră monumentală pe 3 nivele ce își păstrează feroneria dantelată marchează fațada secundară a clădirii și îi conferă o luminozitate aparte. Mansarda este de asemenea impresionantă având luminator și o fereastră ogivală tipică stilului Beaux-Arts. Toate aceste accente stilistice sugerează arhitectura de inspirație franceză.
Clădirea monument istoric se află la rândul ei într-o zonă construită protejată, fiind înconjurată de monumente istorice și de clădiri elegante. Caracteristicile acestei zone rezidențiale tradiționale sunt definite de străzi cu traseu sinuos, de clădiri de o fascinantă diversitate tipologică, coerente în ciuda varietății volumetrice, a înălțimii și a limbajului stilistic și architectural divers. Imobilul se află retras de la aliniamentul stradal, ceea ce îi conferă o intimitate aparte, potențată de prezența vegetației ce conferă discreție. Este admirabil că această construcție și-a păstrat în timp mare parte din valorile arhitecturale, istorice și de mediu natural, alături de ansamblul urbanistic din care face parte.
