Într-o industrie care stimulează adesea conformarea, un label muzical non-profit își propune să ofere educație, resurse, comunitate și spațiu de dezvoltare autentică artiștilor independenți din România. Am căutat să înțelegem cum și de ce de la Teodora Moroșanu, sufletul Artivist Records.
În muzica independentă, cele mai importante povești nu se întâmplă întotdeauna pe scenă. Uneori, ele se scriu în culise: în repetiții târzii, în negocieri complicate, în compromisuri făcute prea devreme sau, dimpotrivă, în curajul de a refuza un drum care pare sigur, dar nu e al tău. Pentru Teodora Moroșanu, co-fondatoarea Artivist, exact acolo începe adevărata discuție despre artă.
„Industria n-a fost nicicând prietenoasă cu artiștii care vor să experimenteze. A căutat mereu pe cei care se încadrează în tiparul ei. Ea are logica ei: generează profit pentru acționari și face asta foarte bine. Dar asta n-are nicio legătură cu arta”, explică Teodora.
Artivist Records s-a născut dintr-o experiență directă a limitelor industriei și din nevoia de a construi cu mai multă grijă pentru artiști, cu mai multă educație, mai multă libertate creativă. „Sunt alte forțe în acțiune când vorbim de artă”, subliniază ea. Nu e doar un label, ci o încercare de a crea infrastructura care lipsește din muzica independentă românească.
Ce lipsește
În viziunea Teodorei Moroșanu, problema nu este doar lipsa de resurse, ci lipsa unui sistem care să-i ajute pe artiști să crească fără să se piardă pe ei înșiși. Într-o industrie care cere adesea rapiditate, adaptare și vizibilitate, ea vorbește despre nevoia de educație în antreprenoriat creativ, drepturi intelectuale, comunicare artistică și wellbeing.
„O viață artistică nu garantează decât imprevizibilul, iar reziliența și adaptabilitatea sunt absolut esențiale.
Dacă un artist urmărește autenticitatea și libertatea de a face ce-l inspiră, trebuie să-și dezvolte o mulțime de abilități aparent fără legătură cu domeniul lui: mecanismele antreprenoriatului creativ, drepturi intelectuale, comunicare și PR artistic, wellbeing într-o carieră bazată pe validare exterioară. Lucruri care nu se predau în nicio școală de muzică din România. Fără ele, artiștii pornesc la drum urmând o iluzie vândută de filme cosmetizate despre staruri peste noapte”.
Mesajul ei este clar: talentul contează, dar nu mai este suficient. Un artist care vrea să rămână autentic are nevoie și de instrumente practice, nu doar de inspirație. Aceste instrumente ar trebui să fie parte firească din ecosistemul artistic, nu privilegii câștigate.
Arta ca formă de rezistență
Artivist Records este un label non-profit, iar această alegere spune mult despre felul în care Teodora privește muzica: nu ca pe o marfă, ci ca pe o relație de încredere între artist și public.
„Suntem aici atât pentru artiștii la început de drum, cât și pentru cei deja formați care simt că nu se mai regăsesc în modelele existente. Adaptăm colaborarea la nevoile fiecăruia și nu încercăm să înghesuim pe toți în același tipar. Tocmai asta am refuzat noi înșine”.
Revelator, o invitație la a vedea altfel
Aceeași filozofie stă și în spatele Revelator, expoziția de fotografie și ascultare imersivă lansată de label la București. Proiectul aduce împreună imaginea și sunetul, scena și intimitatea, artistul și omul din spatele lui. Este, în fond, o invitație de a privi muzica mai atent și mai uman.
Într-o economie a atenției care produce mult conținut și puțină substanță, Teodora Moroșanu propune altceva: un spațiu în care artiștii să nu fie împinși să vândă ceva, ci sprijiniți să creeze. Iar aceasta poate fi, poate, cea mai elegantă formă de leadership cultural.
„Realitatea e că artiștii sunt printre cei mai rezilienți, intuitivi și plini de resurse oameni care, întâmplător, mai au și acest impuls interior de a face viața mai frumoasă și celorlalți. Revelator arată tocmai această latură, adesea nevăzută”.
Conversație despre viitor
Dincolo de proiecte și evenimente, miza rămâne una mai mare: cum arată viitorul artiștilor independenți într-o industrie care încă funcționează adesea după modele vechi. Prin felul în care vorbește despre muncă, vulnerabilitate și libertate creativă, Teodora oferă mai mult decât un model de business. Oferă o poziție. Una în care succesul nu înseamnă să vinzi mai mult, ci să creezi mai bine și mai liber.
„Rolul antreprenorial și creația proprie nu se exclud. Se hrănesc. Ceea ce construiesc pentru alți artiști îmi dezvoltă ochiul și pentru propria muncă și invers, momentele în care compun sau pictez ceva doar pentru mine îmi reamintesc de ce contează tot restul”.
Artivist Records e fondat de Teodora Moroșanu, Doru Trăscău și Florin Marica și funcționează sub umbrela ONG-ului Artivist.
Interviul complet cu Teodora Moroșanu
Spui că Artivist Records construiește infrastructura care lipsește din muzica independentă românească – de la educație și resurse profesionale, la comunitate și un spațiu de dezvoltare autentică. Ce anume ai simțit cel mai acut că lipsește, din propria experiență în industrie?
Industria n-a fost nicicând prietenoasă cu artiștii care vor să experimenteze. A căutat mereu pe cei care se încadrează în tiparul ei. Ea are logica ei: generează profit pentru acționari și face asta foarte bine.
Dar asta n-are nicio legătură cu arta. Nu cu momentul în care un cântec ascultat la căști în metrou te convinge că totul o să fie bine deși nu pare chiar acum, sau cu tabloul cu un chip din trecut care te mișcă până la lacrimi, sau cu poezia unui autor obscur ce-ți devine jurământ la nuntă.
Sunt alte forțe în acțiune când vorbim de artă. De acelea vrem să ne îngrijim la Artivist Records. De aceea suntem un label non-profit.
Vorbești despre educație, mentorat, comunitate și wellbeing. De ce nu mai este suficient, astăzi, ca un artist să fie doar talentat?
N-a fost niciodată suficient. O viață artistică nu garantează decât imprevizibilul, iar reziliența și adaptabilitatea sunt absolut esențiale.
Dacă un artist urmărește autenticitatea și libertatea de a face ce-l inspiră, trebuie să-și dezvolte o mulțime de abilități aparent fără legătură cu domeniul lui: mecanismele antreprenoriatului creativ, drepturi intelectuale, comunicare și PR artistic, wellbeing într-o carieră bazată pe validare exterioară. Lucruri care nu se predau în nicio școală de muzică din România.
Fără ele, artiștii pornesc la drum urmând o iluzie vândută de filme cosmetizate despre staruri peste noapte și label-uri care promit succes stratosferic atâta timp cât urmezi rețeta lor.
Artivist Records este fondat de artiști care au trecut prin sistem și au ales să construiască într-un mod diferit. Cât de dificil este să transformi lecțiile personale într-un proiect care creează valoare pentru alți artiști?
Posibilitatea de a da mai departe din propria experiență e o bucurie și un privilegiu. Și avem ce oferi: compoziție și producție, design, copywriting, coaching creativ, organizare de evenimente, strategii de comunicare. Un artist supraviețuiește învățând să facă multe.
Mai dificilă e realizarea că drumul e încă lung și că artiștii tineri sunt circumspecți când cineva le promite producție fără cedarea drepturilor. Au tot dreptul să fie. Industria nu a fost de partea lor și mulți au aflat asta prea târziu.
Provocarea noastră acum e să creăm valoare înainte să cerem încredere.
Antreprenoriatul cultural vine cu un alt tip de responsabilitate, dincolo de actul creativ în sine. Cum ți-a schimbat acest rol relația cu propria creativitate?
Aflu în fiecare zi că un om creativ e așa în toate aspectele vieții lui. Să conectezi fotografia de backstage cu ascultarea imersivă, să găsești poezia în algoritmi dezvoltați în laboratoare de cercetare audio, să transformi anxietatea de performanță într-un prilej de conexiune și autenticitate, toate acestea sunt acte creative.
Rolul antreprenorial și creația proprie nu se exclud. Se hrănesc. Ceea ce construiesc pentru alți artiști îmi dezvoltă ochiul și pentru propria muncă și invers, momentele în care compun sau pictez ceva doar pentru mine îmi reamintesc de ce contează tot restul.
Am învățat să prețuiesc și să protejez acele momente de creativitate intimă, pentru că-mi dau forță să construiesc în Artivist.
Care sunt cele mai mari mituri despre industria muzicală românească pe care Revelator și Artivist Records încearcă să le demonteze?
Primul: că viața de artist e ușoară și e rezervată boemilor și visătorilor. Realitatea e că artiștii sunt printre cei mai rezilienți, intuitivi și plini de resurse oameni care, întâmplător, mai au și acest impuls interior de a face viața mai frumoasă și celorlalți. Revelator arată tocmai această latură, adesea nevăzută.
Al doilea: că succesul în muzică înseamnă bani, faimă și contracte de imagine. În artă nu există alt succes decât încă un cântec compus, încă un tablou pictat, încă o poezie scrisă. Despre asta e Artivist Records, despre a crea resursele pentru ca artiștii să aibă libertatea de a crea în continuare.
Ce fel de artist își propune, de fapt, să susțină Artivist Records: cel aflat la început de drum, cel deja format sau cel care simte că nu mai încape în modelele existente?
Suntem aici atât pentru artiștii la început de drum, cât și pentru cei deja formați care simt că nu se mai regăsesc în modelele existente. Adaptăm colaborarea la nevoile fiecăruia și nu încercăm să înghesuim pe toți în același tipar. Tocmai asta am refuzat noi înșine când am construit Artivist.
Dacă Revelator este un început de conversație, care este conversația mai amplă pe care vrei să o deschizi despre muzică, drepturi și viitorul artiștilor independenți în România?
Arta nu e despre industrie, e despre conexiune. Mai ales acum, când modelele vechi nu mai funcționează, când trăim într-o economie a atenției inundată de conținut dar goală de substanță, când nu mai putem face diferența între artă umană și copie artificială.
Industria are logica ei: creează valoare pentru acționari, artistul e produsul și muzica lui o unealtă de marketing.
În jurul artiștilor s-au adunat mereu oameni puternici, curajoși și inventivi și împreună au creat peisaje noi.
Artivist Records reface și întărește acest ecosistem iar conversația pe care vrem să o deschidem e despre ce creezi când nu ești obligat să vinzi nimic.
FOTO PRINCIPALĂ: Teodora Moroșanu, Rockabella / Foto: Năluca
