A pornit simplu, de la cifrele seci, dar a căutat să afle ce se ascunde dincolo de ele și astăzi conduce un business cu peste 800 de angajați.
„Eu sunt Andreea!” Direct. Așa începem discuția, pe fundalul unui apus superb din București, care a colorat cerul în tonuri de roșu aprins. Conduce compania Prologic FM, pe care a și fondat-o. Surprinde prin onestitatea și răspunsurile directe, dar mai ales prin energia și optimismul său. Am încercat să aflu cine este Andreea Matei. Ce a dus-o către antreprenoriat, ce lecții a învățat pe drumul său și cum se schimbă perspectiva pe măsură ce businessul și viața se complică. M-am bucurat să discutăm avându-le alături pe Fresa și Jackie, ”cele două fete patrupede ale mele”, cum îi place să le prezinte, înconjurată de multe plante și atentă la natura din jur.
Am aflat și cât de mult îi place să gătească, ca formă de deconectare, dar și despre cum vacanțele mereu în locuri noi au devenit o pasiune. Andreea vorbește precis și calculat despre parcursul ei și mărturisește că totul a început din familie.
„Tatăl meu a fost inginer, iar mama, absolventă de ASE, așa că educația mea a fost orientată natural către zona aceasta, mai pragmatică. Am fost, bineînțeles, la o clasă specială de matematică, am participat la olimpiade, apoi am urmat un liceu economic și Academia de Studii Economice.”
A început în contabilitate, spre care a fost ghidată de mama ei, dar și-a dorit să treacă la un nou nivel. ”Mi-am dorit să înțeleg nu doar cifrele din spatele unei companii, ci și activitatea reală care le generează. Așa am ajuns să mă apropii de zona operațională și, ulterior, să trec în vânzări. În câteva luni am devenit cel mai bun vânzător din companie, iar acel moment a fost, probabil, primul pas către decizia de a-mi construi propria afacere.”
Știe că experiența contabilă este esențială în construcția oricărui business, dar mai știe și că „poți fi foarte pasionat de ceea ce faci, dar dacă activitatea nu este profitabilă, businessul nu va avea o viață lungă”. Stop! Am prins viteză în povestea noastră și am ratat esențialul. Cum ceea ce poate trece drept un șoc negativ, schimbând perspectiva, se poate dovedi cea mai bună oportunitate pentru a construi. Așa a intrat în top 10 național în facility management și a primit certificarea Silver EcoVadis pentru un business sustenabil. „Am intrat în facility management printr-o decizie care m-a schimbat: compania în care lucram a fost preluată de unul dintre cei mai mari jucători din industrie, iar eu am ales să trec din contabilitate în vânzări. Era o zonă complet nouă, dar simțeam că acolo se întâmplă lucrurile cu adevărat și am descoperit ceva care m-a marcat: vindeam servicii premium, dar realitatea din teren nu susținea întotdeauna promisiunea. Clienții o spuneau direct. Și aveau dreptate.
Acel moment de disonanță m-a forțat să înțeleg că vânzările și operaționalul nu sunt două lumi separate, ci una singură. Nu poți vinde bine ceea ce nu se livrează bine și nu poți livra bine fără să înțelegi ce ai promis. Această lecție a fost fundația de la care am plecat”, spune Andreea. Acesta a fost și modul în care s-a diferențiat de ceilalți jucători din domeniu.
Când a decis să pornească pe drumul antreprenorial, nu avea pregătirea sau backgroundul care să o ferească de multe provocări dificile. „Nu aveam mentori, nu aveam un cadru structurat, nu aveam exemple locale la care să mă raportez. Aveam însă o înțelegere clară a ceea ce nu funcționase și o determinare de a construi altfel. Am citit enorm, am studiat piețe internaționale, am analizat modele de business, am urmărit tendințe. Nu pentru că era un plan, ci pentru că era o nevoie. Era singurul mod în care puteam compensa lipsa unui ecosistem antreprenorial care să mă susțină.” Toate acestea au devenit, în timp, fundația stilului său de leadership.
„Când echipa e mică, poți fi implicat în fiecare detaliu, dar când organizația crește, același mod de a funcționa devine un obstacol atât pentru tine, cât și pentru oamenii din jur.”
Stilul Andreei
„Conduceam din instinct și din energie”, spune ea despre începuturile ca lider, iar imaginea pe care o descrie e a unui om mereu prezent, mereu atent, gata să intervină, convins că lucrurile ies bine doar dacă le ține foarte aproape. Dar compania a crescut, iar odată cu ea a crescut și complexitatea. A venit momentul în care întrebarea s-a schimbat: nu „cum rezolv eu asta?”, ci „cum construiesc astfel încât asta să se rezolve fără mine?”. Din acel punct, leadershipul nu a mai însemnat doar implicare totală, ci „structură, strategie, încredere și delegare”.
Empatie fără mască
Nu a fost mereu ușor să-și păstreze stilul într-un mediu de business care cere, de multe ori, rigiditate. A simțit presiunea de a fi „altfel”, mai ales pentru că empatia ei părea, la început, să nu se potrivească cu ideea clasică de lider puternic. A încercat să se tempereze, să se apropie de tipare care nu erau ale ei, dar în timp a înțeles un lucru: „Empatia nu e o slăbiciune”, spune, ci „un instrument de leadership” atunci când e dublată de claritate și fermitate. În felul acesta, autenticitatea nu mai intră în conflict cu eficiența, ci devine chiar condiția ei.
„Nu îți poți permite să conduci o companie pe baza unor presimțiri, oricât de bine calibrate ar fi ele. Ai nevoie de date, de analiză, de oameni care să îți pună întrebări incomode.”
Decizii explicate
Unul dintre lucrurile învățate devreme a fost că oamenii nu resping neapărat decizia, ci lipsa sensului din spatele ei. De aceea, a început să investească în explicarea alegerilor la fel de mult cât investește în luarea lor. Nu caută consens cu orice preț. Sunt momente în care decizia rămâne a ei, chiar dacă nu e confortabilă pentru toți. În astfel de situații, spune că rolul ei nu este să fie „simpatică”, ci să ia „deciziile corecte pentru organizație”. Despre decizii vorbește cu multă luciditate: nu trebuie să știi totul ca să decizi bine, ci să știi „pe cine să întrebi”.
Încredere și oameni
Încrederea, spune ea, nu se construiește dintr-un gest spectaculos, ci din lucruri mici, repetate constant. Este suma lucrurilor făcute zi de zi, cu consecvență. La oamenii cu care lucrează apreciază în primul rând autenticitatea. Îi observă repede pe cei care sunt sinceri și cu adevărat implicați, nu doar prezenți formal. La fel de importante sunt loialitatea, bunătatea și grija pentru detaliu — acele calități care creează echipe sănătoase și rezistente în timp.
„Încrederea se construiește în timp, din lucruri mici, repetate consecvent. Nu dintr-un discurs sau dintr-o decizie punctuală, ci din suma a tot ce faci zi de zi, în mod constant.”
Echilibrul care vine târziu
Echilibrul nu a fost ceva dat, ci ceva învățat târziu. La început, totul era muncă: organizezi, vinzi, coordonezi, rezolvi. A fost o perioadă intensă, formatoare, dar și epuizantă, suficient cât să devină clar că ritmul acela nu poate continua la nesfârșit. Astăzi, echilibrul nu înseamnă împărțirea perfectă a timpului, ci capacitatea de a ști când businessul cere mai mult și când trebuie să te oprești. Pentru ea, susținerea organizației începe cu susținerea propriului ritm.
Locurile care o aduc înapoi
Când are nevoie să se deconecteze, merge la munte și în natură. Îi place să meargă cu cortul pentru „liniștea și perspectiva pe care ți le dă orizontul”. În fața naturii, spune Andreea, problemele par mai mici și mai așezate. Apoi vin familia, câinii Fresa și Jackie, plantele, cafeaua de sâmbătă dimineața pe terasă, cărțile, filmele, gătitul și locurile noi. Toate acestea nu sunt doar forme de relaxare, ci feluri prin care își amintește ce contează cu adevărat.
„Când am nevoie de claritate, primul impuls este să mă opresc. Nu orice situație cere o decizie rapidă, uneori, înainte de o soluție, trebuie înțeles ce se întâmplă de fapt!”
Claritate înainte de reacție
Când are nevoie de claritate, primul impuls este să se oprească. Nu orice situație cere o decizie rapidă; uneori, înainte de soluție, trebuie înțeles ce se întâmplă de fapt. Își pune întrebări simple și directe: „Ce se întâmplă de fapt aici?”, „E aceasta problema reală sau doar un efect?”, „Ce impact va avea peste șase luni sau peste un an?”. Apoi se consultă cu oamenii potriviți — nu mulți, ci relevanți, oameni care pot aduce un unghi diferit de înțelegere, nu doar confirmare. „De multe ori, în acest proces, îmi dau seama că lucrurile nu sunt atât de complicate pe cât par, sunt doar neclare. Undeva în tot procesul acesta apare un moment în care lucrurile se leagă, pe care nu știu să îl descriu altfel decât ca un amestec de experiență, informație și intuiție care îmi oferă claritate și mă ajută să iau deciziile corecte.”
Întrebările care rămân
Două întrebări au rămas cu ea și i-au devenit, în timp, un filtru interior. Prima: „Faci ceea ce simți că este corect sau ceea ce este mai ușor de acceptat?”. A doua: „Ce construiești pe termen lung?”. Împreună, ele vorbesc despre același lucru: despre alegeri care nu sunt doar convenabile pe moment, ci consistente cu ceea ce vrei să lași în urmă. Pentru ea, leadershipul nu e despre reacții rapide, ci despre „ce construiești pe termen lung”.
Foto: Raluca Florescu, PhotoArt by Ralf
Vestimentație oferită de www.dualitae.com, Instagram @dualitae.official
