Inspirația pentru ceea ce faci poate veni de acolo de unde te aștepți mai puțin. Pe asta mizează și Temerarii, desemnată de TVMania cea mai bună emisiune de business din România, atunci când alege invitații săi: autentici, deschiși, gata să inspire în feluri nebănuite.
Emisiunea Temerarii, de la Digi 24, a oferit o întâlnire memorabilă cu Emil Pantelimon, despre care Marta Ușurelu mărturisește că „este o revelație pentru cei care nu-l cunosc și un model de management cultural care chiar poate schimba lumea”.
În timp ce alții nu răzbat în aglomerarea de provocări din toate direcțiile și sunt înghițiți de mize de moment, construcțiile durabile par să aibă cel puțin două elemente comune: echipa și ascultarea.
„Uneori le spun colegilor mei: cea mai proastă idee poate să fie cea mai bună. Adică în momentul în care ți-e teamă să-ți exprimi o idee de frică pentru că ar fi proastă și că o să râdem sau o să facem mișto de tine, în momentul acela, efectiv, brainstorming-ul este redus la zero, la tăcere. Ideile sunt foarte multe. (…) Evident că 90% dintre idei pică. Și cu toate acestea, niciun membru al echipei nu se simte inhibat în a veni cu una nouă. Poate, acea prostie, cu ghilimelele de rigoare, se va transforma, ceilalți o vor împinge ca pe un bulgăre de zăpadă și va deveni o o nestemată”. Astfel rezumă Emil Pantelimon, managerul Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, geneza proiectelor memorabile.
Corul a reușit să devină în peste șase decenii un ambasador cultural al României și un model de transformare, ancorată în valori puternice, care să permită reinventarea pentru a rămâne relevant și atractiv în timp, pentru multiple generații.
Emoțiile care unesc
Muzica, asemeni artelor în general, are darul de a uni oamenii. În interpretări diverse, frumusețea se decodifică filtrară de toate simțurile audienței în moduri în care autorul poate nici nu le-a imaginat. Ce construiește însă punțile între oameni este emoția transmisă, momentul de reflecție și sentimentul că există ceva dincolo de aici și acum.
„Prima cheie pe care o punem în discuție de fiecare dată este cum putem să facem publicul să se simtă în alt univers în momentul în care intră în sala de spectacol. În momentul în care se pune pe scaun să scape de toate grijile cotidiene, să-și imagineze că este singur și să își dea voie să plângă, de exemplu. Pentru că avem această reticență în a ne arăta lacrimile și sensibilitatea față de ceilalți și vă spun, cu sinceritate, că la aproape toate concertele ies oameni care spun că n-au mai plâns de foarte mult timp, n-au mai avut curaj să plângă cu încă o mie de oameni în sală. Lucrul acesta înseamnă, de fapt, să înțelegi și să-i dai libertate publicului”, mărturisește Emil Pantelimon.
De la muzică, Madrigal a trecut la educație. De la educație a ajuns la…floricultură. De Ziua Națională a Bujorului, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București și Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” au anunțat demararea activităților de ameliorare pentru crearea „Bujorului Madrigal”, un proiect special dedicat florii-simbol a României. De la floricultură a ajuns să reimagineze păduri construite în jurul culturii.
„Greu să-mi imaginez care este cel mai mare vis. Acum, de pildă, visul meu cel mare, profesional vorbind și nu personal, este acela de a reuși să ducem la bun sfârșit programul Pădurile Madrigal Cantus Mundi, pe care îl vom demara și care va dura vreo 30 de ani și prin care ne dorim că în România să existe vreo 20 de amfiteatre în aer liber construite după structura și imaginația noastră”.
Ce urmează? Pentru Madrigal, noi povești frumoase, iar pentru Temerarii, din toamnă, un nou sezon cu oameni remarcabili care cred că visurile se îndeplinesc când le dai aripi!
