Antreprenoriatul este adesea asociat cu libertatea, autonomia și capacitatea de a construi ceva pe cont propriu. Mai puțin vizibilă este însă presiunea constantă care vine la pachet cu responsabilitatea deciziilor, incertitudinea, ritmul intens și senzația că businessul nu se oprește niciodată.
Într-un interviu pentru ICON by BIZ, Sorana Kapusta, psihoterapeut și fondatoarea The Hive, vorbește despre felul în care stresul cronic afectează corpul și mintea antreprenorilor, despre ruminare, anxietate, singurătatea celui care conduce un business și mecanismele nesănătoase prin care mulți încearcă să funcționeze sub presiune. Dincolo de explicații, discuția aduce și câteva repere simple: pauzele reale, limitele sănătoase, acceptarea incertitudinii și nevoia de sprijin atunci când lucrurile devin prea greu de dus singur.
Ce se întâmplă, de fapt, în corpul și mintea unui antreprenor atunci când stresul devine constant, nu doar punctual?
Persoanele expuse la stress constant capătă în timp un sistem nervos disregulat, incapabil să mai comute între on/off. Corpul se adaptează unei stări tensionate, apar diverse probleme în funcție de slăbiciunile fiecărei personae, iar mintea nu mai dă același randament. Orice task poate să dureze mai mult, soluțiile apar mai greu sau chiar deloc.
Mulți antreprenori spun că “nu mai pot opri gândurile” nici după program. De ce apare această stare și cum poate fi gestionată?
Gândurile neoprite nici după program se cheamă ruminare, iar aceasta apare din cauza preocupării excesive asupra unui subiect. Din păcate, ruminarea nu este productivă, ci doar reiterează problema, așa că soluția este ieșirea din cercul ruminativ complet, și nu întreținerea fanteziei că voi obține o soluție dacă nu încetez să mă gândesc.
Cum arată anxietatea în viața de zi cu zi a unui antreprenor — nu teoretic, ci în gesturi și comportamente concrete?
De multe ori arată ca o imposibilitate de a se decupla de la ce se întâmplă la birou, alteori ca o irascibilitate, o lipsă de prezență în activități care nu au a face cu jobul. Verificarea permanentă a mailului, a mesajelor..
Există diferențe între stresul “normal” al unui antreprenor și un semnal că lucrurile au mers prea departe? Cum le deosebim?
Dacă nu există o oprire a activităților de la serviciu și telefonul sună la orice oră, dacă ce se întâmplă la birou ghidează viața personală chiar și serile sau după program, dacă mailurile continuă și în vacanță, dacă familia se simte neglijată, toate cele de mai sus sunt semne că stresul legat de job este prea mare.
De ce apare senzația de singurătate chiar și atunci când ești înconjurat de oameni sau ai o echipă?
Cred că singurătatea antreprenorului este o situație care trebuie asumată. Diferența de responsabilități, de perspectivă asupra proceselor companiei face ca antreprenorul să nu-și poate împărtăși toate gândurile, îngrijorările cu echipa sa. V-a căra din îngrijorări singur, iar acest lucru trebuie considerat și pregătit. Poate cere sprijin, există specialiști pregătiți pentru a susține astfel de situații.
Ce mecanisme nesănătoase dezvoltă frecvent antreprenorii pentru a face față presiunii (overwork, avoidance, control excesiv etc.)?
Cum spuneam și mai sus, a lucra peste program în mod obișnuit, a rumina asupra problemelor de la job, depinde de tot felul de substanțe, de la cafea și tutun la substanțe ilegale sau farma. Cumva s-a împământenit ideea că dacă e vorba de muncă, și nu de distracție, orice dependență e mai acceptabilă. Pentru că se întâmplă rezultând ceva productiv. Știu antreprenori dependenți de anxiolitice sau de somnifere care normalizează comportamentele lor addictive spunând că doar așa pot funcționa. Dependența nu e diferită pentru că motivul ei e productiv, ea rămâne aceeași.
Care sunt cele mai eficiente tehnici simple care pot calma rapid un episod de stres sau anxietate, în mijlocul unei zile aglomerate?
Să te oprești din tot ce faci pentru 5-10 min, cu timerul pus pe telefon. Pentru că mintea va avea nevoie să răsnească ceva, să repeți o propoziție, oricare ar fi ea, poate fi o mantră, o afirmație, nu contează. Scopul este să dai ceva de făcut minții. Să lași ca minutele astea să dea un time-out sistemului. Să creezi spațiu de procesare în mijlocul atâtor taskuri.
Ce e foarte important de înțeles este că taskurile rezolvate nu creează structură sau perspectivă dacă nu există timp de procesare. Funcționăm din punctul acesta de vedere exact ca un calculator. Dacă nu facem decât să adăugăm requesturi și închidem probleme, fără să permitem sistemului să le proceseze și să le integreze, sistemul va crashui la un moment dat. Asta înseamnă că nu va avea capacitatea de la tine atâtea taskuri deschise simultan. Procesarea presupune timpi morți, ce discutam mai sus. Nu facem nimic, dăm minții ceva să rumege suficient cât să se țină ocupată și permitem sistemului sa integreze ce s-a intamplat pana acum.
Cum îți poți “antrena” mintea să nu mai reacționeze exagerat la incertitudine, care este inevitabilă în business?
Incertitudinea este o problema existențială a vieții, nu doar a businessului. Cred că fiecare dintre noi trebuie să-ți găsească propriul fel de a înțelege incertitudinea, nu cred într-o rețetă universal valabilă. Procesul este foarte intim și personal, în fond este vorba despre condiția noastră de ființe vii și-n același timp muritoare. Un paradox, nu?
Pentru mine funcționează principiile budiste și mă ancorez în ideea că incertitudinea este singura certitudine pe care o avem. Că acceptarea lucrurilor așa cum vin și nu așa cum ne-am dori să vină este baza unei existențe liniștite. Asta nu înseamnă că nu voi schimba, nu voi încerca mai mult, nu-mi voi da silința. Însă o voi face plecând de la premiza că lucrurile sunt așa cum sunt ele însele, la fel și viața, și nu așa cum le vreau eu să fie. Mă supun bunului mers al lucrurilor, înțelegând că am foarte puțin control, de fapt. Și îmi asum în același timp responsabilitatea și controlul asupra lucrurilor care stau în puterea mea.
Ce înseamnă, în mod real, limite sănătoase pentru un antreprenor și cum le poți seta fără să simți că îți sabotezi business-ul?
Cred că înseamnă să îți poți pune telefonul pe silent când vrei să petreci timp cu cei dragi, cu prietenii sau faci ceva ce-ți place.
Să nu încerci să controlezi lucruri care stau în afara puterii tale, să lași și să fie câteodată atunci când nu ai soluție. Cred că antreprenorii pot învăța să aibă încredere în faptul că existența poate livra rezultate, atunci când ei nu pot.
Dacă cineva simte că este deja copleșit, care ar fi primul pas realist pe care îl poate face, fără să își dea complet peste cap rutina?
Să ia o pauză și să ceară sprijin: familiei, prietenilor, unui specialist. Să nu rămână singuri cu greutățile. Nu suntem făcuți să trecem prin perioade dificile singuri, ci în comunități, de orice fel ar fi ele.
